Mda...ziceam ca nu am sa mai scriu pe blog...m-a impins curiozitatea sa vad cine e fluturica...si apoi am zis ok...a postat un comment...uite un alt suflet ratacit...poate ar merita s mai scriu......apoi am vorbit cu un prieten bun si imi spunea ca e cazul sa fac un copil...dar ...cu cine?????....copilul e un subiect tabu pt mine in momentul de fata....nu poti sa il faci oricand si cu oricine...
Nu sunt o persoana care merge pe ideea ca trebuie sa concepi copilul alaturi de vreun geniu ca sa iti iasa un copil deosebit de inteligent sau cu calitati iesite din comun, vreun Arisotel sau vreun Einstein, vreun Bill Gates sau vreun Barack Obama!
Problema mea e ca (asa cum ii spuneam si acelui prieten care a deschis aceasta discutie) m-am nascut la locul nepotrivit si intr-o societate total deplasata, total opusa ca mentalitate fata de ceea ce sunt,simt si gandesc eu. Nu cred ca eu sunt deplasata dar dupe concluziile lui Coehlo in celebra "Veronika se hotareste sa moara", cei care suntem minoritari ne supunem majoritatii, iar daca nu acceptam mentalitatea si modul lor de viata, suntem respinsi si catalogati ca "nebuni" si de ce nu ca "deplasati"...si finalul este acelasi...marginalizarea!Asa ca trebuie sa intri in jocul lor nebun, un fel de dans al ielelor, acel dans despre care auzeam in basme in copilarie, si care acum il simt pe pielea mea cum este pt ca suntem toti vrand-nevrand niste lupi care danseaza intr-o hora si atunci cand obosim, ne mancam unul pe celalalt, pentru ca este mult mai comod si mai simplu asa decat sa ne facem rost de "hrana" prin propria noastra munca...
Daca ar fi sa mor acum...nu mi-ar parea rau decat ca nu am facut un copil , ca nu am lasat in spatele meu un mostenitor...in rest...pot spune ca mi-am cunoscut candva sufletul pereche....si chiar daca am incercat sa il regasesc in alte persoane nu se poate...asta e...nu ca nu vreau...dar nu se ridica la inaltimea asteptarilor...si atunci traiesc cu amintirea lui, ii simt caldura atunci cand simt ca sufletul mi se raceste, ii simt mainile atunci cand imi sterge lacrimile ce se rostogolesc si ingheata pe obrajii mei, ii simt imbratisarile si surasul atunci cand stie ca imi este greu, il simt in mine, contopit cu trupul si inima mea!Suntem aceeasi persoana!
Dar mai stiu ca Dumnezeu stie sa le aseze si le va aranja pe toate!Am incredere in asta...si cred deasemenea ca ,la cat bine am facut in jurul meu imi va da la momentul oportun ceea ce merit si ceea ce am vrut intotdeauna...o relatie simpla, linistita, fara focuri de artificii, fara fitze fara jignii si fara reprosuri si daca e sa am o paine neagra pe o farfurie de plastic sa stiu ca o impart cu drag cu cel de langa mine...asta inseamna FERICIRE...
Am sa revin la acest subiec ...promit... pana atunci...sa fiti fericiti si uita-ti-va in sufletul vostru pentru a sti exact ceea ce cautati, pentru a va descoperi jumatatea, si pentru a alegea calea dorita in viata sentimentala...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu