de toate...pentru toti...

Mda...ziceam ca nu am sa mai scriu pe blog...m-a impins curiozitatea sa vad cine e fluturica...si apoi am zis ok...a postat un comment...uite un alt suflet ratacit...poate ar merita s mai scriu......apoi am vorbit cu un prieten bun si imi spunea ca e cazul sa fac un copil...dar ...cu cine?????....copilul e un subiect tabu pt mine in momentul de fata....nu poti sa il faci oricand si cu oricine...

Nu sunt o persoana care merge pe ideea ca trebuie sa concepi copilul alaturi de vreun geniu ca sa iti iasa un copil deosebit de inteligent sau cu calitati iesite din comun, vreun Arisotel sau vreun Einstein, vreun Bill Gates sau vreun Barack Obama!

Problema mea e ca (asa cum ii spuneam si acelui prieten care a deschis aceasta discutie) m-am nascut la locul nepotrivit si intr-o societate total deplasata, total opusa ca mentalitate fata de ceea ce sunt,simt si gandesc eu. Nu cred ca eu sunt deplasata dar dupe concluziile lui Coehlo in celebra "Veronika se hotareste sa moara", cei care suntem minoritari ne supunem majoritatii, iar daca nu acceptam mentalitatea si modul lor de viata, suntem respinsi si catalogati ca "nebuni" si de ce nu ca "deplasati"...si finalul este acelasi...marginalizarea!Asa ca trebuie sa intri in jocul lor nebun, un fel de dans al ielelor, acel dans despre care auzeam in basme in copilarie, si care acum il simt pe pielea mea cum este pt ca suntem toti vrand-nevrand niste lupi care danseaza intr-o hora si atunci cand obosim, ne mancam unul pe celalalt, pentru ca este mult mai comod si mai simplu asa decat sa ne facem rost de "hrana" prin propria noastra munca...

Daca ar fi sa mor acum...nu mi-ar parea rau decat ca nu am facut un copil , ca nu am lasat in spatele meu un mostenitor...in rest...pot spune ca mi-am cunoscut candva sufletul pereche....si chiar daca am incercat sa il regasesc in alte persoane nu se poate...asta e...nu ca nu vreau...dar nu se ridica la inaltimea asteptarilor...si atunci traiesc cu amintirea lui, ii simt caldura atunci cand simt ca sufletul mi se raceste, ii simt mainile atunci cand imi sterge lacrimile ce se rostogolesc si ingheata pe obrajii mei, ii simt imbratisarile si surasul atunci cand stie ca imi este greu, il simt in mine, contopit cu trupul si inima mea!Suntem aceeasi persoana!

Dar mai stiu ca Dumnezeu stie sa le aseze si le va aranja pe toate!Am incredere in asta...si cred deasemenea ca ,la cat bine am facut in jurul meu imi va da la momentul oportun ceea ce merit si ceea ce am vrut intotdeauna...o relatie simpla, linistita, fara focuri de artificii, fara fitze fara jignii si fara reprosuri si daca e sa am o paine neagra pe o farfurie de plastic sa stiu ca o impart cu drag cu cel de langa mine...asta inseamna FERICIRE...

Am sa revin la acest subiec ...promit... pana atunci...sa fiti fericiti si uita-ti-va in sufletul vostru pentru a sti exact ceea ce cautati, pentru a va descoperi jumatatea, si pentru a alegea calea dorita in viata sentimentala...

asa cum am promis...MINTI MURDARE!

E prea mult fum in jur...
Nu pot zambi akum...
Mintea ta bolnava imi cere mult prea mult...

Uita de tot, uita de tot
Uita de lume, de sentimente, de suflete pereche, de soapte la ureche
Fii rece, nu-l lasa pe el sa te`ntunece...Mi-am zis

Priveste`ma in ochi si spune`mi ce vezi
De fapt, ce poti sa vezi prin niste ochi verzi
Ma vezi pe mine a pasi spre alta lume
Vezi un copil vezi copilul din mine
Pe strazi goale parasite ca un suflet de sticla uitat
Un vant ce bate, si`o vreme rece
Acum stiu tot ce`i frumos repede trece
Acum stiu tot ce`i frumos repede trece
Si de ce tu? De ce asa? De ce nu poti fi altcumva?
De ce te ascunzi in mintea ta, iar pe mine ma uiti intr`un pat langa tine
In aer arunci niste vorbe inutile
Ai o multime de motive dar de fapt n`ai nimic
Suntem doar noi 2, intr`o camera plina de praf
La fel de goi in amintiri si`n fapte noi suntem praf.

Poate k ai dreptate dar ne iubim babe

Uita de tot, uita de tot
Uita de lume, de sentimente, de suflete pereche, de soapte la ureche
Fii rece, nu-l lasa pe el sa te`ntunece

Poate ar fi mai bine sa vorbim deschis, poate k nu
Ar trebui sa ne ferim exact cum faci tu
Ai uitat..Hai sa vedem daca m`am schimbat
Hai sa vedem cine pe cine a tradat
Ca..raman putin pe loc incerc sa meditez
Sunt intre bine si rau si nu pot sa ma controlez
Pentru tine poate e prea greu sa iubesti
La fel de greu cand ma gandesc ca poate n`o sa reusesti
Eu sunt cel care, fara motiv o sa te cert
Si tu esti cea care m'a invatat din cand in cand sa iert
Regret dar asta nu schimba chiar nimik
Si poate nu`s asa naiv, precum ti`ai inchipuit
Ca au fost clipe si clipe, ai uitat sau nu
Eu te`am iubit tu ai gresit si m`ai tradat
Vezi tu..atat am asteptat sa vedem daca`ntelegi
Ca poti sa ai tot ce`ti doresti dak stii ce sa alegi.

Uita de tot, uita de tot
Uita de lume, de sentimente, de suflete pereche, de soapte la ureche
Fii rece, nu-l lasa pe el sa te`ntunece{bis}

Priveste`ma din nou si spune`mi ce vezi
De fapt..mai bine nu sa nu`ti vad ochii verzi
De fapt poate imi lacrimeaza de la fum
Si`mi caut cuvintele prin geanta`akum
E aja dezordine..ce sa zik?..mai bine tac
Te las pe tine sa ma`ntepi cu un ultim ac
Cu ultimul cuvant care iti trece prin minte
O minte bolnava, facuta praf de regrete
Si de ce regreti? De ce noi? De ce asa?
De ce nu poti schimba chiar acum ceva?
De ce pleci capul si fumezi si daca iti spun
Daca iti spun "schimba-te" te indepartezi
Si iar ma lasi in suspans, sunt in continuu balans
Si iar ma lasi singura, mai bine plec ... uita`ma!

Uita de tot, uita de tot
Uita de lume, de sentimente, de suflete pereche, de soapte la ureche
Fii rece, nu-l lasa pe el sa te`ntunece

NICICAND...pe nimeni...NICIODATA!

ufffffff....ce tarziu e...si eu inca nu dorm...poate imi doarme corpul, poate ma doare , poate mi-e frig sau poate mi-e cald, poate as vrea sa ma dezbrac, sau poate nu...dar NU SIMT!NU SIMT NIMIC!
Incerc sa imi "contemplez" viata plina de "batalii" si incerc sa inteleg daca pana la final voi castiga "razboiul"!
Pot intelege doar ca ceea ce vine intotdeuna trebuie sa si plece, ceea ce candva a fost sticla va deveni ciob, orice floare frumoasa se va ofili mai devreme sau maii tarziu,orice sentiment frumos se va transforma intr-unul bolnavicios!Pot intelege deasemenea ca mi-e scarba...ma uit in jurul meu si tot ce vad imi creaza repulsii...nu mai pot intelege pe nimeni si nimic, nu mai pot tolera nimic nicicand si nu si nu voi mai putea iubi NICICAND, PE NIMENI, NICIODATA!
NICICAND nu va intelege nimeni ceea ce inseamna suflet, ceea ce inseamna dedicatie totala si ceea ce a insemnat candva ceea ce se numeste (intr-un termen dramatic as putea spune) IUBIRE.
PE NIMENI nu intereseaza sentimentele persoanei de langa el/ea . Important este doar fiecare sa se simta "bine".Dar nu toti definesc "binele" in acelasi mod.Poate ceea ce pt unul e bine pt altul e distrugator si viceversa.
NICIODATA nu am crezut ca viata va fi un continuu replay, ca toate se repeta ca un algoritm, doar ca datele problemei difera putin.
hmmm...imi vine in cap melodia aia cu "Minti murdare facute praf"...si chiar am sa o reproduc mai incolo(fara sa se supere autorii,sper :P ) ...oare chiar sa ma caracterizeze?!? de ce nu???e trist dar adevarat!Pierzi ani frumosi pentru cine nu trebuie..platesti un pret inestimabil pentru un NIMIC pe care il consideri initial INDISPENSABIL, pretul tineretii tale care nu se va mai intoarce niciodata...si cand vei trage linie, vei observa ca de fapt sufletul e la fel de gol ca la incput (in cel mai fericit caz), sau poate zdrobit , sau poate iremediabil distrus...si te intrebi:oare meritai asa ceva?de ce eu?de ce mie?de ce din nou?de ce trebuie sa o iau de la capat?oare gresesc eu?
Toate intrebarile astea iti fulgera mintea in fractiuni de secunda si nu iti poti raspunde la niciuna.Tot ceea ce concluzionezi este ca satisfactia lipseste cu desavarsire pe toate planurile. Si daca incerci sa faci ceva in sensul acesta pt a putea reveni rapid pe linia ta de plutire, au grija "prietenii buni , sufletisti si milosi" sa iti dea la cap sa nu te mai ridici !!!Important e sa iti aduci aminte n acele momente cand esti jos, ca toate se intampla cu un scop in viata si nimic nu e intamplator!Dumnezeu te indruma pe un drum, chiar daca treci si peste spini pentru ca te-ai nascut sa lupti si nu sa fii invins, te-ai nascut sa traiesti nu sa te omoare cei din jurul tau, te-ai nascut sa respiri , nu sa te sufoce altii....si astea doar prin voia Lui!SUFERINTA face parte din viata si daca este mai des intalnita, inseamna ca FERICIREA va avea un gust mult mai dulce!!
Cam atat pentru acum pentru ca este deja tarziu si gandurile au fugit la culcare si ar trebui sa le urmez-macar in vise sa le intalnesc!!!Este unicul loc in care pot da "rewind" sau "forward" , si de ce nu "delete" atunci cand imi doresc aceste lucruri!

"curve perverse si profitoare!!!"

Astazi am vrut sa ma apuc de scrijelit in blog de dimineata...dar cand l-am deschis toate ideile au fugit...mix-ul de ganduri si fapte ce intentionam sa le pun in pagina au disparut, si toata ziua am fost "goala" ... sentimente de vinovatie - care am incercat sa imi dau seama de unde vin dar nu am reusit, sentimente de dragoste - care nu am inteles pentru cine sunt si de ce, sentimentul de ura - care incerc sa imi dau seama daca imi apartine sau daca mi l-am insusit de la altii ... si altele...
As vrea totusi la ora asta sa analizez putin termenul de "profitor", termenul de "pervers" si termenul de "curva"(si aici nu ma refer la femeia careia ii place sa vanda iluzii sexuale barbatilor )
De fapt, toti cei trei termeni au acelasi inteles mai ales cand sunt atribuiti prietenilor "buni", prietenilor care te cunosc doar la nevoie, cand au nevoie de sfaturi, nevoi materiale si de ce nu ...fizice..., prietenilor care le place sa ii numesti "prieteni" dar de fapt ei nu sunt decat niste marsavi, niste personaje false care isi pierd la un moment dat identitatea datorita egoismului macabru de care dau adeseori dovada ! Se iubesc si se gandesc la ei atat de mult incat "tu" cel care, de fapt il consideri prieten adevarat, ai senzatia ca o face din cauza ca e deprimat, sau poate suparat, sau poate singur, sau poate a trecut prin grele incercari ale vietii... Da...poate ca e adevarat!Dar asta nu ii impiedica sa fie falsi, superficiali si mincinosi. In naivitatea mea, inca mai cred ca exista "OAMENI"! Inca mai cred ca Dumnezeu ne-a lasat pe pamant sa ne ajutam, sa fim uniti la nevoie , sa ne sprijinim unul pe umarul celuilalt, si nicidecum sa ne distrugem reciproc, sa avem setea si dorinta apriga de razbunare, sa ne rezumam doar la materialism!
De ce nu mai exista prieteni care sa te iubeasca pentru ceea ce esti, pentru ceea ce faci, pentru ceea ce gandesti, pentru ceea ce nu gandesti, pentru faptul ca le esti aproape atunci cand au nevoie de un sprijin, pentru faptul ca te-ai lasa pe tine pe un plan secund pt a le acorda lor intaietate, pentru faptul ca le spui intotdeuna ceea ce crezi despre ei si nu doar ce ar vrea ei sa auda???????
Mi se pare o absurditate ca in toti anii care au trecut am considerat ca daca eu sunt asa, si ceilalti sunt exact la fel ca mine si niciodata nu voi fi ranita si nu ma voi simti singura ! Absurditatea nu este ca eu sunt toleranta si "saritoare" , ci este in faptul ca mi se pare de neconceput faptul ca lumea s-a inrait, ca intotdeauna acolo unde ai ajutat esti respins, acolo unde ti-ai dat sufletul, ti-a fost calcat in picioare mai tarziu, acolo unde ai vrut sa fie bine (fara nicio obligatie de "plata cu aceeasi moneda") ai primit rau!
Am auzit pe cineva acum cativa ani , ca daca nu poti face nimic bine, macar sa nu faci nimic rau! Mi s-a parut un motto omenesc, simplu si usor de respectat. Si in anii ce au urmat asta am incercat sa fac. Imi place sa cred ca am si reusit!Dar imi e deja greata sa-mi amintesc cum am fost rasplatita de cei pe care i-am ajutat , chiar daca in mod expres nu mi-au cerut niciodata acest lucru.
Ma uit in jurul meu si ma ingrozesc! Nu ii pot cataloga decat ca pe niste "curve" "perverse" si "profitoare"- sau daca esti destul de naiv ii poti numi "PRIETENI". Probabil acesta ar fi si motivul pentru care sunt total scarbita de lumea ce ma inconjoara, de societatea romaneasca, de goana dupa avere care ii determina pe toti sa fie egoisti ....... de fatarnicia tuturor!
VOI PREFERA INTOTDEAUNA SA AM DUSMANI ADEVARATI DECAT SA AM PRIETENI FALSI!

inceput ???

Incep prin a spune ca nu stiu de ce am simtit acuta nevoia de a crea un blog...poate ca imi dau seama ca toate clipele fericite de azi sunt gandurile triste de maine! Nu imi explic de ce ma gandesc cu melancolie la clipele frumoase din trecut cand de fapt ar fi trebuit sa le contemplez in minunate ganduri astazi.De ceva timp ma simt ciudat.Liniştea interioara nu durează niciodată mult pentru mine,dar ceea ce observ de fiecare dată

este amestecul "infect" de sentimente ce se naşte în interiorul meu,un amestec de sentimente paralele ..Astazi, ca de atâtea mii de ori,

încercam să mă recunosc în oglindă, dar reflexia era neclară,

oglinda parcă murdară de atâtea resentimente şi regrete pentru toate lucrurile care ar fi putut fi si nu au fost si pentru cursul vietii pe care l-as fi putut avea dar nu l-am ales.

Parfumul trecutului se ascunde peste tot , dar pentru a putea merge mai departe in clasicul "monoton" ma prefac ca nu exista ...si chiar daca sunt nopti sau zile cand ma simt sufocata de amintirile nostalgice, placute si indepartate ale trecutului

incerc să mă prefac că nu există,cu toate că mă sufoca !

Cele mai apăsătoare sunt noptile mele ce par interminabile...

E ciudat cum, probabil mai mult ca niciodată, sunt conştientă

de faptul că e mereu cineva alături de mine....O SILUETA INSIGNIFIANTA.. dar ma uit in adancul sufletului meu si nu vad decat "singuratatea" care si-a creat un cuib, o cusca cu zabrele din care refuza cu desavarsire sa iasa!

Si totusi un noian de ganduri contradictorii ma napadesc cand am resentimente si ganduri nostalgice desi eu sunt singura care mi-am dat sentinta singuratatii in momentul cand am ales sa fie asa

Cine ar fi crezut că odată ce imi interzic sa simt ceva, si imi creez din aceasta "interdictie" o lege nescrisa pe care trebuie sa o respect cu desavarsire ajung in stari contradictorii ce imi creaza senzatia de pierdere a personalitatii sau, de ce nu, de o dedublare a eu-lui?!?

Nu ştiu să urăsc desi poate de multe ori asta e singurul lucru pe care mi-l doresc şi nici nu vreau să trezesc în mine sentimente care să mă coboare de pe scara luminii pe care incepusem să urc...Dar oare nu cumva aceasta "lumina" este in sensul opus?Nu cumva am gresit drumul?Nu cumva camarazii mei de drum m-au inselat inca o data? Nu cumva aceea este de fapt lumina lor si nicidecum a mea?E greu sa ma regasesc.M-am pierdut si imi este aproape imposibil sa descopar unde sunt, de ce ma aflu aici, ce am de facut si mai ales ce trebuie sa aleg mai departe. Nu stiu daca e mai usor sa traiesc cu golul sau sa il umplu ca de obicei cu multa cofeina si mai multa nicotina ... sunt libera....dar oare de ce ma simt legata strans in lanturi???