"curve perverse si profitoare!!!"

Astazi am vrut sa ma apuc de scrijelit in blog de dimineata...dar cand l-am deschis toate ideile au fugit...mix-ul de ganduri si fapte ce intentionam sa le pun in pagina au disparut, si toata ziua am fost "goala" ... sentimente de vinovatie - care am incercat sa imi dau seama de unde vin dar nu am reusit, sentimente de dragoste - care nu am inteles pentru cine sunt si de ce, sentimentul de ura - care incerc sa imi dau seama daca imi apartine sau daca mi l-am insusit de la altii ... si altele...
As vrea totusi la ora asta sa analizez putin termenul de "profitor", termenul de "pervers" si termenul de "curva"(si aici nu ma refer la femeia careia ii place sa vanda iluzii sexuale barbatilor )
De fapt, toti cei trei termeni au acelasi inteles mai ales cand sunt atribuiti prietenilor "buni", prietenilor care te cunosc doar la nevoie, cand au nevoie de sfaturi, nevoi materiale si de ce nu ...fizice..., prietenilor care le place sa ii numesti "prieteni" dar de fapt ei nu sunt decat niste marsavi, niste personaje false care isi pierd la un moment dat identitatea datorita egoismului macabru de care dau adeseori dovada ! Se iubesc si se gandesc la ei atat de mult incat "tu" cel care, de fapt il consideri prieten adevarat, ai senzatia ca o face din cauza ca e deprimat, sau poate suparat, sau poate singur, sau poate a trecut prin grele incercari ale vietii... Da...poate ca e adevarat!Dar asta nu ii impiedica sa fie falsi, superficiali si mincinosi. In naivitatea mea, inca mai cred ca exista "OAMENI"! Inca mai cred ca Dumnezeu ne-a lasat pe pamant sa ne ajutam, sa fim uniti la nevoie , sa ne sprijinim unul pe umarul celuilalt, si nicidecum sa ne distrugem reciproc, sa avem setea si dorinta apriga de razbunare, sa ne rezumam doar la materialism!
De ce nu mai exista prieteni care sa te iubeasca pentru ceea ce esti, pentru ceea ce faci, pentru ceea ce gandesti, pentru ceea ce nu gandesti, pentru faptul ca le esti aproape atunci cand au nevoie de un sprijin, pentru faptul ca te-ai lasa pe tine pe un plan secund pt a le acorda lor intaietate, pentru faptul ca le spui intotdeuna ceea ce crezi despre ei si nu doar ce ar vrea ei sa auda???????
Mi se pare o absurditate ca in toti anii care au trecut am considerat ca daca eu sunt asa, si ceilalti sunt exact la fel ca mine si niciodata nu voi fi ranita si nu ma voi simti singura ! Absurditatea nu este ca eu sunt toleranta si "saritoare" , ci este in faptul ca mi se pare de neconceput faptul ca lumea s-a inrait, ca intotdeauna acolo unde ai ajutat esti respins, acolo unde ti-ai dat sufletul, ti-a fost calcat in picioare mai tarziu, acolo unde ai vrut sa fie bine (fara nicio obligatie de "plata cu aceeasi moneda") ai primit rau!
Am auzit pe cineva acum cativa ani , ca daca nu poti face nimic bine, macar sa nu faci nimic rau! Mi s-a parut un motto omenesc, simplu si usor de respectat. Si in anii ce au urmat asta am incercat sa fac. Imi place sa cred ca am si reusit!Dar imi e deja greata sa-mi amintesc cum am fost rasplatita de cei pe care i-am ajutat , chiar daca in mod expres nu mi-au cerut niciodata acest lucru.
Ma uit in jurul meu si ma ingrozesc! Nu ii pot cataloga decat ca pe niste "curve" "perverse" si "profitoare"- sau daca esti destul de naiv ii poti numi "PRIETENI". Probabil acesta ar fi si motivul pentru care sunt total scarbita de lumea ce ma inconjoara, de societatea romaneasca, de goana dupa avere care ii determina pe toti sa fie egoisti ....... de fatarnicia tuturor!
VOI PREFERA INTOTDEAUNA SA AM DUSMANI ADEVARATI DECAT SA AM PRIETENI FALSI!