inceput ???

Incep prin a spune ca nu stiu de ce am simtit acuta nevoia de a crea un blog...poate ca imi dau seama ca toate clipele fericite de azi sunt gandurile triste de maine! Nu imi explic de ce ma gandesc cu melancolie la clipele frumoase din trecut cand de fapt ar fi trebuit sa le contemplez in minunate ganduri astazi.De ceva timp ma simt ciudat.Liniştea interioara nu durează niciodată mult pentru mine,dar ceea ce observ de fiecare dată

este amestecul "infect" de sentimente ce se naşte în interiorul meu,un amestec de sentimente paralele ..Astazi, ca de atâtea mii de ori,

încercam să mă recunosc în oglindă, dar reflexia era neclară,

oglinda parcă murdară de atâtea resentimente şi regrete pentru toate lucrurile care ar fi putut fi si nu au fost si pentru cursul vietii pe care l-as fi putut avea dar nu l-am ales.

Parfumul trecutului se ascunde peste tot , dar pentru a putea merge mai departe in clasicul "monoton" ma prefac ca nu exista ...si chiar daca sunt nopti sau zile cand ma simt sufocata de amintirile nostalgice, placute si indepartate ale trecutului

incerc să mă prefac că nu există,cu toate că mă sufoca !

Cele mai apăsătoare sunt noptile mele ce par interminabile...

E ciudat cum, probabil mai mult ca niciodată, sunt conştientă

de faptul că e mereu cineva alături de mine....O SILUETA INSIGNIFIANTA.. dar ma uit in adancul sufletului meu si nu vad decat "singuratatea" care si-a creat un cuib, o cusca cu zabrele din care refuza cu desavarsire sa iasa!

Si totusi un noian de ganduri contradictorii ma napadesc cand am resentimente si ganduri nostalgice desi eu sunt singura care mi-am dat sentinta singuratatii in momentul cand am ales sa fie asa

Cine ar fi crezut că odată ce imi interzic sa simt ceva, si imi creez din aceasta "interdictie" o lege nescrisa pe care trebuie sa o respect cu desavarsire ajung in stari contradictorii ce imi creaza senzatia de pierdere a personalitatii sau, de ce nu, de o dedublare a eu-lui?!?

Nu ştiu să urăsc desi poate de multe ori asta e singurul lucru pe care mi-l doresc şi nici nu vreau să trezesc în mine sentimente care să mă coboare de pe scara luminii pe care incepusem să urc...Dar oare nu cumva aceasta "lumina" este in sensul opus?Nu cumva am gresit drumul?Nu cumva camarazii mei de drum m-au inselat inca o data? Nu cumva aceea este de fapt lumina lor si nicidecum a mea?E greu sa ma regasesc.M-am pierdut si imi este aproape imposibil sa descopar unde sunt, de ce ma aflu aici, ce am de facut si mai ales ce trebuie sa aleg mai departe. Nu stiu daca e mai usor sa traiesc cu golul sau sa il umplu ca de obicei cu multa cofeina si mai multa nicotina ... sunt libera....dar oare de ce ma simt legata strans in lanturi???